S? ZIDIM BISERICI!
"… c? tu e?ti Petru, ?i pe aceast? piatr? voi zidi Biserica Mea, ?i por?ile iadului nu o vor birui. Teofile, despre toate cele pe care a inceput Iisus a le face si a le invata"
(Matei 16:18)
I?i aduci aminte, tinere, când ?i-am spus c? un glas nou te cheam? ?i c? este glasul lui Iisus? Dar unde ?i la ce te cheam?? Ce f?g?duin?? ademenitoare pentru setea ta de cunoa?tere ?i de adev?r î?i face Mântuitorul?
Glasul lui Iisus te cheam? la Biserica Lui.
Tr?ie?ti într-o familie, într-o societate, într-o lume. Te leag? de familia ta acel inefabil glas al sângelui, pe care nu-l po?i renega ?i care se r?zbun? prin suferin?a ta, atunci când îl tr?dezi. Tr?ie?ti în mijlocul neamului t?u, pe care îl sim?i ca pe o entitate metafizic?; nu ca pe o grupare de indivizi izola?i ci ca pe un suflet imens ?i unic, în care tu e?ti totul ?i totul tr?ie?te prin tine. Exi?ti într-o lume cu bucuriile ?i durerile ei ?i vibrezi la aceste bucurii ?i dureri fiindc? este ceva în tine care te leag? ?i te unific? inextricabil cu to?i semenii t?i.
Unde este atunci Biserica lui Hristos, la care e?ti chemat?
Ea este peste tot. Ea cuprinde în sine toate fiin?ele omene?ti ba mai mult: ?i toate fiin?ele cere?ti c?ci Biserica nu cunoa?te istorie: istoria ei este prezentul spiritual.
Familia, societatea poart? în ele destinul tragic al limit?rii lor prin circumscriere în istorie. Istoria este, prin defini?ie, cronologia nefericirii ?i drumul spre salvare.
Dar tu, tân?rul meu prieten, e?ti chemat la Biserica lui Hristos, care a fost gândit? din ve?nicie în Dumnezeu ?i care poart? în ea des?vâr?irea, a?a cum lumea î?i poart? în ea propria esen??. Societatea te socote?te un simplu element constitutiv, o c?r?mid? între celelalte c?r?mizi; libertatea ta este de a fi o c?r?mid? odat? pentru totdeauna fixat?.
Libertatea aceasta este libertatea constrângerii ?i aici începe drama ta, fiindc? libertatea este în tine, dar tu nu ?tii s-o descoperi în sensurile ei adev?rate, nici s-o folose?ti atunci când, în sfâr?it, vei fi descoperit-o. ?i s-a spus c? tu nu ai libertate, c? libertatea ta este în?elegerea necesit??ii, iar necesitatea î?i este impus? de un element cu totul exterior ?ie, ca într-o construc?ie moart?.
Biserica lui Hristos este vie ?i liber?. In ea ne mi?c?m ?i tr?im prin Hristos, Care este cap al Bisericii, având libertate deplin?, c?ci în ea cunoa?tem Adev?rul, iar Adev?rul ne face liberi (Ioan 8:32).
Când surâzi unui întristat; când aju?i unui b?trân s? p??easc? mai u?or; când dai poman? s?racului ?i-l vizitezi pe bolnav; când roste?ti: "Doamne, ajut?-m?!" - e?ti în Biserica lui Hristos.
Când e?ti bun ?i îng?duitor; când nu te superi pe fratele t?u, chiar dac? acesta ?i-a r?nit sensibilitatea; când zici: "Doamne, iarta-l!" - e?ti în Biserica lui Hristos. Când munce?ti cinstit acolo unde te afli ?i când seara te întorci ostenit, dar cu zambetul pe buze la ai t?i, aducând cu tine o lumin? calda ?i plin? de omenie; când r?scumperi r?ul prin iubire - e?ti în Biserica lui Hristos.
Vezi dar, tân?rul meu prieten, cât de aproape e?ti de Biserica lui Hristos? Tu e?ti Petru ?i Dumnezeu î?i zide?te Biserica Sa pe tine. Tu e?ti "piatra" Bisericii Lui, pe care nimeni ?i nimic nu o va clinti, pentru c? e?ti o "piatr?" liber?, un suflet care se realizeaz? pe sine în aceast? Biseric?, nu un condamnat la încremenire.
S? zidim biserici, prietene al meu! S? zidim biserici din inimile noastre fierbin?i, în care str?fulgera soarele cel luminos al drept??ii, Hristos, Cel ce ne-a spus c? prin credin?? suntem liberi de p?cat. S? zidim bisericile credin?ei noastre, pe care nici o putere omeneasc? nu le poate zdruncina, fiindc? temelia ultim? a Bisericii este însu?i Hristos. S?-l sim?i pe semenul t?u al?turi de tine, mereu prezent, ?i s? nu te întrebi niciodat?: "Cine este omul aceasta?", ci s?-?i spui: "Nu este un str?in. Este fratele meu. Este Biserica lui Hristos, ca ?i mine".
Prive?te înapoi, prietene, ?i te cutremur?! Prive?te înainte ?i te bucur?! Istoria este un ?ir de evenimente osificate din care se ridic?, din când în când, m?rturiile vii ale credin?ei voievodale, întruchipate în biserici ?i m?n?stiri. Tezaur al sufletului românesc ?i cre?tin, ele reprezint? duhul ce d? via?? tradi?iei noastre na?ionale. Tot ce cade în afara acestei spiritualit??i este sortit pieirii. S-au pr?bu?it mun?i, au ars p?duri, au pierit popoare. Dar bisericile au r?mas vii, iar m?n?stirile sunt c??uia din care urc? încontinuu spre cer fumul rug?ciunilor. Nu putem afirma continuitatea unei spiritualit??i române?ti, nu putem sus?ine c? am preluat nealterate tradi?ia ?i sufletul neamului, dac? vom d?râma bisericile care le-au exprimat plenar. Nu putem vorbi de voievozii români d?râmându-le ctitoriile; nu putem vorbi de Mihai Viteazul f?când s? dispar? într-o singur? noapte Biserica Enei! Nici o cram?, nici o cârcium? "Dun?rea", nou? sau veche, nu poate echivala m?car o singur? piatr? din temelia Bisericii Enei.
Nici o doctrin? ateist?, nici un argument a?a-zis "?tiin?ific" nu te poate opri, tinere prieten, de la interoga?ia despre existen?? ?i sensul ei, despre Dumnezeu ?i mântuire.
Aceast? interoga?ie este dovada libert??ii tale fa?? de orice constrângere, fa?? de materia îns??i; este drumul t?u spre Biseric? ?i poarta prin care p?trunzi în ea.
Nu ezita în prag, prietene! Intr?! De atâ?ia ani stai pe pragul Bisericii, f?r? s? ?tii. De atâ?ia ani auzi glasul Iui Iisus spunându-?i "Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afar?". Lumea te alung?, te oprim?, te alieneaz?. Iisus te prime?te, te mângâie ?i te red? ?ie însuti. Vino s? construie?ti biserici al?turi de noi! S? reconstruim în suflet o Biseric? a Enei, hristic? ?i voievodal?, vie ?i nemuritoare, pân? ce o vom vedea ridicat? ?i aievea, pe locul ei - m?rturie stra?nic? a credin?ei noastre cre?tine ?i a afirm?rii noastre na?ionale! F?r? biserici, f?r? m?n?stiri, suntem [ca ni?te] venetici.
Cine d?râm? biserici, d?râm? însu?i argumentul d?inuirii noastre materiale ?i spirituale pe acest p?mânt h?r?zit nou? de Dumnezeu. Tinere prieten, nu mai e?ti singur. E?ti în Biserica lui Hristos".
