NOU CUVÂNT C?TRE TINERI

HRISTOS A ÎNVIAT ÎN INIMA TA!

Iar în ziua întîi a s?pt?mînii [duminica], Maria Magdalena a venit la mormînt dis-de-diminea??, fiind înc? întuneric, ?i a v?zut piatra ridicat? de pe mormînt. Deci a alergat ?i a venit la Simon-Petru ?i la cel?lalt ucenic pe care îl iubea Iisus, ?i le-a zis: "Au luat pe Domnul din mormînt ?i noi nu ?tim unde L-au pus". Deci a ie?it Petru ?i cel?lalt ucenic ?i veneau la mormînt. ?i cei doi alergau împreun?, dar cel?lalt ucenic, alergînd înainte, mai repede decît Petru, a sosit cel dintîi la mormînt. ?i, aplecîndu-se, a v?zut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit ?i Simon-Petru, urmînd dup? el, ?i a intrat în mormînt ?i a v?zut giulgiurile puse jos, iar marama care fusese pe capul Lui nu era pus? împreun? cu giulgiurile, ci înf??urat?, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat ?i cel?lalt ucenic, care sosise întîi la mormînt, ?i a v?zut ?i a crezut. C?ci înc? nu ?tiau Scriptura, c? Iisus trebuia s? învieze din mor?i. ?i s-au dus ucenicii iar??i la ai lor.

Iar Maria st?tea afar? lîng? mormînt, plîngînd. ?i pe cînd plîngea, s-a aplecat spre mormînt. ?i a v?zut doi îngeri în ve?minte albe ?ezînd, unul c?tre cap ?i altul c?tre picioare, unde z?cuse trupul lui Iisus. ?i aceia i-au zis: "Femeie, de ce plîngi? Pe cine cau?i?". Ea le-a zis: "C? au luat pe Domnul meu ?i nu ?tiu unde L-au pus". Zicînd acestea, ea s-a întors cu fa?a ?i a v?zut pe Iisus stînd, dar nu ?tia c? este Iisus. Zis-a ei Iisus: "Femeie, de ce plîngi? Pe cine cau?i?". Ea, crezînd c? este gr?dinarul, I-a zis: "Doamne, dac? tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus ?i eu Îl voi ridica". Iisus i-a zis: "Maria!". Întorcîndu-se, aceea I-a zis evreie?te: "Rabuni!" (adic?: Înv???torule!). Iisus i-a zis: "Nu te atinge de Mine, c?ci înc? nu M-am suit la Tat?l Meu! Mergi la fra?ii Mei ?i le spune: M? sui la Tat?l Meu ?i Tat?l vostru, la Dumnezeul Meu ?i Dumnezeul vostru". ?i a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor c? a v?zut pe Domnul ?i c? acestea i le-a spus ei. (Ioan 20, 1-18)

Oare ce cuvînt nou le mai poate spune cineva tinerilor mei prieteni? Au trecut de atunci ani îndelunga?i. O nou? genera?ie s-a ridicat, c?lit? de o experien?? unic? ?i, poate, atins? de un nou scepticism, n?scut din contactul cu lumea Occidentului r?t?cit? de la dreapta credin??. Poate c? ast?zi, chiar mai mult decît atunci cînd am rostit cele ?apte cuvinte… s1978t, sufletul tinerilor - pe care îi consider prietenii mei, ca ?i atunci (c?ci tot în numele lui Iisus Hristos vorbesc) - este lovit de maladii psihice aduse din lumea larg? de o propagand? perfid?, deghizat? adeseori sub masca unei democra?ii de?uchiate ?i luînd înf??i?area cre?tinismului, a?a cum satana se îmbrac? în lumin? de înger pentru a în?ela pe cît mai mul?i.

Atunci erai oprimat prin for??, ceea ce crea în tine o rezisten?? natural? fa?? de un sistem de gîndire materialist, cu aspect mistic. Nu credeai, tinere, în nimic din ce ?i se spunea pe atunci, pentru c?, a?a cum ?tii, sub forma adev?rurilor relative, pe care st?pînii vremii le proclamau ca adev?ruri absolute, se ascundea o minciun? deopotriv? total? ?i totalitar?. Atunci glasul preotului ajungea la tine prin predica rostit? cu pre?ul libert??ii ?i chiar al vie?ii, iar adev?rul lui Hristos î?i consola sufletul r?nit de violen?a limbajului politic ?i de teroarea fizic?. Atunci ?i se vorbea de interna?ionalismul comunist ?i de existen?a exclusiv material?, prin care se c?uta uciderea iubirii universale a Mîntuitorului. Atunci ?i se spunea c? e?ti o simpl? pies?, f?r? libertate, în mecanismul social ?i politic, c? numai integrarea în necesitate î?i aduce libertatea. Hristos te chema îns? la o libertate mai mare, de cu totul alt ordin, atunci cînd spunea: "Sfin?e?te-i pe dîn?ii întru adev?rul T?u: Cuvîntul T?u este adev?rul" [Ioan 17, 17]. sau "Ve?i cunoa?te adev?rul ?i adev?rul v? va face liberi" sIoan 8, 32t.

Nu este a?a, prietenul meu, c? atunci Adev?rul cre?tin ?i se p?rea limpede ?i u?or de în?eles? Oare acum, în plasa de minciuni care te cuprinde din toate p?r?ile, mai po?i distinge la fel de lesne adev?rul de ne-adev?r? Sub n?vala "evangheliz?rii" de tip protestant ?i american, în care adev?ruri par?iale ale cre?tinismului î?i sunt predicate pe fondul satanic al rock-ului ?i în forma teatraliz?rii de cartier, cu r?cnete ?i lacrimi false, cu minuni ?i vindec?ri care plou? peste capul t?u buim?cit, cum mai po?i g?si pe Hristos cel adev?rat în inima ta? Ieri, sub teroarea ateismului comunist, puteai s?-?i împodobe?ti sufletul cu trupul Domnului, uns cu miresme, a?a cum îl puseser? în mormînt Iosif ?i Nicodim. Ast?zi, sedus de ritmul infernal al tobelor ?i de vuietul cu ritm s?lbatic al "propov?duirii" sectante, nu-L mai g?se?ti pe Dumnezeu ?i stai, ca Maria Magdalena, plîngînd în fa?a mormîntului gol al sufletului t?u.

Cine ?i L-a furat pe Dumnezeu? Care gr?dinar L-a ascuns de tine, ca s? fii acum singur ?i s? plîngi?

Întoarce-te la adev?rul simplu al credin?ei ?i la textul învierii lui Hristos. Alearg? ca Petru ?i Ioan spre mormîntul Domnului, apleac?-te, intr?, ?i vei vedea ?i vei crede, cunoscînd Scriptura, c? Iisus trebuia s? învieze din mor?i!

Poate c? ieri, cînd comunismul c?uta s? smulg? orice credin?? din inima ta ?i s? fac? din tine un simplu ?urub în angrenajul ma?inii sociale, tu, dintr-un spirit de revolt? tinereasc?, Îl aveai mai mult pe Hristos în sufletul t?u decît Îl ai ast?zi. Azi e?ti atacat din toate p?r?ile, cu zgomot ritmic de tobe, de toate organiza?iile anticre?tine, care vor s? fac? din vechile popoare credincioase un fel de amestec inform, u?or de condus acolo unde vor ei, a?a cum se întîmpl? ?i cu lumea politic?, unde cî?iva indivizi sunt un?i în tain? ?i pu?i s? conduc?, de pe pozi?ii interna?ionale de for??, toate popoarele: ei decid ce neam are dreptul s? nasc? prunci sau s? moar? prin nena?teri; ei se substituie lui Dumnezeu ?i traseaz? destinul na?iunilor dup? placul sau interesul lor. Cine nu se supune, s? piar?!

Acest totalitarism se exprim? tot mai mult ?i în via?a Bisericii, prin organiza?ii interna?ionale ecumenice de tip masonic, care impun de fapt o nou? religie, o nou? liturghie, f?r? nici o sacralitate, f?r? taine ?i f?r? ritual, ca într-o pies? modern?. Teatrele a?a-zis religioase, pe care le vede?i înjghebate prin pie?ele publice de anumi?i tineri veni?i din Occident, reprezint? desacralizarea cre?tinismului ?i a liturghiei, desacralizare la care, din nefericire, se preteaz? ?i unii reprezentan?i ai clerului ortodox, a?a cum este cazul bro?urii Reconcilierea - dar al lui Dumnezeu ?i început de via?? nou?, editat? la Ia?i, în 1995, printre editori g?sindu-se ?i un preot ortodox (desigur, nu f?r? aprobarea ierarhului s?u). Aceast? lucrare, în por?iunea ei liturgic?, este un atentat la sfin?enia liturghiei ortodoxe ?i o negare a valorii ei de tain?.

Cum s? nu stai, ca Maria, în fa?a unui mormînt gol? Toate aceste atacuri sunt date împotriva ta, tinere, cu osebire împotriva ta, c?ci e?ti mai lipsit de ap?rare ?i mai sensibil la nedrept??i; ?i toate vor s?-?i spun? c? e?ti un mormînt gol dac? nu ascul?i de ei. Îns? st? scris: "Iubi?ilor, nu da?i crezare oric?rui duh, ci ispiti?i scerceta?it duhurile de sunt de la Dumnezeu, fiindc? mul?i prooroci mincino?i au ie?it în lume" [I Ioan 4, 1].

Cine ispite?te ast?zi duhurile dac? sunt de la Dumnezeu, cînd în?i?i preo?ii ortodoc?i ?i catolici ajung s? predice un mesianism anticre?tin, asemenea sectelor înfiin?ate de rebelii Biserici? Cine te ap?r? de r?t?cire, fratele meu mai tîn?r? Cine î?i reîmpodobe?te inima cu prezen?a lui Hristos cel adev?rat, nu cu hristo?ii mincino?i ai acestui veac?

"?i celor cî?i L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca s? se fac? fii ai lui Dumnezeu, care nu din sînge, nici din poft? trupeasc?, nici din poft? b?rb?teasc?, ci de la Dumnezeu s-au n?scut. ?i Cuvîntul S-a f?cut trup ?i S-a s?l??luit între noi, ?i am v?zut slava Lui, slav? ca a Unuia-N?scut din Tat?l, plin de har ?i de adev?r…?i din plin?tatea Lui noi to?i am luat, ?i har peste har" [Ioan 1, 12-14 ?i 16].

Te-ai n?scut, tinere, din nou, nu din poft? trupeasc?, nici b?rb?teasc?, ci din Dumnezeu, Care S-a f?cut trup pentru tine ?i din a C?rui plin?tate te-ai împ?rt??it, ?i har dup? har ai luat. Acest har î?i este scut împotriva desfrîn?rilor la care te îndeamn? înv???torii t?i de azi, vorbindu-?i despre libertate ca despre ridicarea oric?ror opreli?ti din fa?a ta. Bunul sim? este un feti?, cinstea - o no?iune perimat?, sexualitatea - o desc?tu?are a animalului din tine, asem?narea ta cu Hristos - o poveste creat? de preo?i, iar iubirea de Dumnezeu ?i de semeni - o nou? form? de înc?tu?are a personalit??ii. Cerceteaz? în inima ta, dincolo de acest h??i? diabolic al minciunii, ?i vei g?si Adev?rul, singurul care te face liber! ?i supremul adev?r este Învierea. Învierea lui Hristos, ca pîrg? a învierii tale.

Se apropie S?pt?mîna Patimilor, pe care o întîmpin?m plini de durere ?i poc?in?? pentru participarea noastr? la uciderea lui Hristos, nu numai din simpl? descenden?? "adamic?", dar ?i prin actele noastre de fiecare clip? prin care L-am r?nit pe El, idealul des?vîr?irii umane, prin c?derile noastre de fiecare zi. Preotul va proclama de la altar "moartea lui Dumnezeu", iar??i ?i iar??i, halucinant ?i obsedant, în timpul celor 12 Evanghelii. În Vinerea Mare, ne vom tîngui ca Sfînta Fecioar? pentru moartea Lui: "Prim?var? dulce, Fiul meu cel dulce, frumuse?ea unde ?i-a apus?". Îndurera?i vom fi ?i plini de lacrimi, dar niciodat? dezn?d?jdui?i, fiindc? ?tim c? a venit vremea cînd "Fiul Omului va fi prins ?i dat pe mîna b?trînilor, care-L vor judeca ?i-L vor condamna, ?i va fi dat la moarte, dar a treia zi va învia" scf. Matei 16, 21 ?i 17, 23 sau 20, 18-19; Marcu 10, 33-34; Luca 9, 22 sau 18, 31-32t. De aceea ?i cînt?m în timpul Prohodului: "Ca un leu, Tu, Doamne, în mormînt apunînd, ca un pui de leu Te scoli, înviind din mor?i".

Cu carnea sfî?iat?, îmb?trînit? de chinuri, Hristos se scoal? "ca un pui de leu", înnoit prin spiritualizarea total? a trupului. "Ca un pui de leu" iese din giulgiurile înt?rite de miruri, l?sîndu-le neatinse, p?strînd forma; "ca un pui de leu" se ridic? str?lucitor prin piatra mormîntului, f?r? a l?sa urme, piatr? pe care, apoi, îngerul o va ridica pentru a ar?ta femeilor c? Iisus nu mai era în mormînt: "Veni?i de vede?i locul unde a z?cut!" [Matei 28, 6].

Hristos a înviat!

Paradoxal: preotul, care î?i spusese c? Hristos a murit, proclam? acum, în lumina str?lucitoare a Adev?rului, c? El a înviat. El ?tie, el î?i propov?duie?te adev?rul Învierii cu convingere. Nu mai e?ti un mormînt gol, prietene! Hristos cel înviat te locuie?te ?i bucuria Lui r?mîne întreag? în tine.

De Pa?tele lui 1981, eram în închisoarea Aiud. Diminea?a, cînd garda se schimba, înc?lcînd toate regulamentele draconice ale închisorii, i-am spus gardianului (unul dintre cei mai cruzi): "Hristos a înviat!". A ezitat cîteva clipe, în care, ca într-o str?fulgerare, am v?zut perindîndu-se pe chipul lui inocen?a copil?riei, cînd mama sau bunica îl ducea de mîn? la biseric? ?i cînd auzea glasul ca de înger al preotului spunînd: "Hristos a înviat!". Dup? aceast? clip? de ezitare, mi-a r?spuns în ?oapt?: "Adev?rat a înviat!". A fost pentru mine cea mai sigur? dovad? c? nu m? în?elasem niciodat? în aceast? privin??: cel care m? tortura îmi confirma Învierea Domnului! Am plîns în t?cere, cu lacrimi de bucurie.

Mai tîrziu a venit colonelul Pris?caru, s?-mi dovedeasc?, acolo, dup? gratii, în frig ?i foame, prin argumente marxiste, c? era stupid s? cred ?i s? afirm învierea lui Hristos. A intrat în celul? ?i i-am spus: "Hristos a înviat!". M-a privit fix cîteva secunde ?i apoi m-a întrebat: "L-ai v?zut tu?". "Nu L-am v?zut eu, domnule colonel, dar cred în Înviere pentru autoritatea celor care L-au v?zut înviat ?i au m?rturisit: apostolii ?i ucenicii, femeile mironosi?e, osta?ii care au z?cut ca mor?i, str?pun?i de lumina Învierii, milioanele de mucenici care, în clipa mor?ii martirice, au avut viziunea lui Iisus cel înviat. Nici dumneavoastr? nu a?i v?zut Polul Nord, dar nu v? îndoi?i de existen?a lui, pentru autoritatea celor ce v-au informat. Nu i-a?i v?zut pe Marx, nici pe Engels, nici pe Lenin, dar crede?i în existen?a lor ?i, presupun, în teoriile lor, pentru autoritatea celor ce v? vorbesc despre ei…"

M? risipeam într-o argumenta?ie stupid? ?i cadaverizat?, folosind dovezi omene?ti, moarte dinainte de a le fi rostit, atunci cînd Adev?rul suprem const? în simpla lui proclamare. Treceam, oarecum, prin situa?ia Sfîntului Apostol Pavel, care f?cea uz de filosofie în fa?a cet??enilor athenieni, vorbind despre ira?ionalul, antira?ionalul act al învierii scf. Fapte 17, 15-32t. Ucideam, treptat-treptat, duhul adev?rului pe care gardianul de mai înainte îl aprinsese în celula mea prin simpla confirmare a Învierii: "Adev?rat a înviat!"…

Tinere prieten, pot s?-?i în?ir dovezile biblice ale Învierii, pot s? te trimit la mormînt cu Petru ?i Ioan, ca s? vezi cum a ie?it Iisus din giulgiuri, f?r? s? le strice forma, sau din piatr?, f?r? s-o sparg?; pot s?-?i spun, ca pe ap?, toate ar?t?rile Lui în fa?a apostolilor, a ucenicilor ?i a sfin?ilor. Toate sunt, în gura mea, fum ?i cea??, dac? Duhul lui Dumnezeu nu vorbe?te prin mine.

Hristos a înviat în inima ta înainte de a ?i-o spune eu sau altcineva. ?i tu ?tiai acest lucru ?i l-ai confirmat, asemenea gardianului meu, atunci cînd ai strigat din adîncul convingerii neargumentate: "Adev?rat a înviat!".

Nu alerga dup? spectacole; nu alerga dup? minuni ieftine f?cute pe scen?; nu alerga la bolboroselile f?r? sens ale sectan?ilor: vorbele lor neîn?elese sunt ?erpi care le ies din gur?! Nu alerga la teatralitatea predic?rii unora ca ace?tia: toate sunt minciuni, toate sunt armele ascunse ale satanei! Mergi la cel mai simplu dintre adev?ruri, la cel mai neargumentat ?i mai de neargumentat:

Hristos a Înviat! Adev?rat a Înviat!