IERTAREA
"De aceea î?i zic: Iertate sunt p?catele ei cele multe, c?ci mult a iubit" (Luca 7, 74)
Când am început aceste "Cuvinte", tinere prieten, la primul din cele ?apte nici nu te cuno?team. ?tiam despre tine c? exi?ti, c? aspiri spre ceva ce lumea nu-?i poate da, ?i te-am chemat, ca pe fratele meu necunoscut, s?-?i ar?t o cale nou? pe care s? p??e?ti. ?i-am vorbit despre Hristos ?i despre Biserica Lui, despre un cer ?i un p?mânt nou, despre moarte ?i înviere ?i, mai presus de toate, despre iubirea lui Iisus pentru tine. Dar acum î?i spun frate, nu doar semen al meu; te iubesc, nu cu o iubire abstract? care î?i caut? obiectul, ci cu iubirea care a g?sit, fiindc? te cunosc ?i e?ti în inima mea, a?a cum ?i eu sunt în inima ta. C?ci dac? ai venit aici ca s? m? ascul?i de mai multe ori, ai f?cut-o pentru c? ai auzit glasul lui Iisus, acel glas irezistibil care te-a trezit din amor?eala ta materialist? ?i din letargia ateist? în care z?ceai. Ai auzit când Iisus ?i-a spus: "Vino la Mine!". ?i când te-ai întors la el, ?i-a pus inel în degetul t?u ?i înc?l??minte nou? în picioarele tale, ?i pe umeri haina cea mai bun? (Luca 15, 20-24). Fiindc? veneai r?nit ?i sângerând. Erai oprimat de tot ceea ce înv??ase?i despre zeificarea materiei ?i de toate interdic?iile ridicate în fa?a c?ut?rilor tale de c?tre ateismul feti?izat. Înaintea ochilor t?i, orbi pân? atunci, s-a aprins o lumin? mai ademenitoare decât orice cântec de siren? al lumii. ?i ai l?sat departe în urma ta ?ara de secet? a necredin?ei ?i ro?covele (Luca 15, 14-17) pe care le mâncase?i pân? atunci. Ai uitat de dasc?lii t?i, care î?i spuneau c? aceasta este singura hran? ?i c? f?r? de ea vei muri. ?i ai auzit atunci cuvântul lui Iisus, care î?i spunea: "Nu numai cu pâine va tr?i omul, ci ?i cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4). Prietene, când oare ai ajuns s? te hr?ne?ti cu cuvântul lui Dumnezeu? ?i totu?i asta faci! Pentru acest cuvânt ai renun?at la odihna ta, la pacea ta comod?, ai înfruntat obstacole ?i interdic?i ?i ai venit aici, s? te hr?ne?ti cu cuvântul lui Hristos. Cinste ?ie, prietene! Dumnezeu î?i va d?rui cuvântul ?i harul S?u, ?i ?i-l va d?rui din bel?ug, pentru c? este scris: "C? oricine cere, ia; cel care caut?, afl?; celui care bate, i se va deschide" (Matei 7, 8). Pentru aceast? cerere st?ruitoare a ta, curajosul meu prieten, Iisus te va r?spl?ti. Fiindc? ai avut curajul s? lup?i cu o obi?nuin?? ?i cu o iner?ie care te f?cuser? prizonierul lor; fiindc? ai avut curajul s? rupi barajul interdic?iilor pe care ?i le-a impus, ca pe un baraj de netrecut, ideologia marxist?, crezând c? postulatele de autoritate nu au nevoie de demonstra?ie ?i c? autoritatea ar putea suplini credin?a; fiindc? ai avut curajul ca, o dat? ie?it de sub servitutea acestor doctrine, s? mergi spre ceea ce ?i se contura în fa?? ca o iubire tangibil?. ?i cu cât ai înaintat, cu atât ai în?eles mai bine c? aceast? iubire infinit? ?i crucificat? str?lucea pentru tine, omule unic ?i irepetabil, cum te-am mai numit cândva. Pentru acest curaj al t?u ai primit iertarea. Nu sim?i oare în tine duhul acesta al dragostei, al lini?tii care s-a instalat în sufletul t?u, siguran?a cu care p??e?ti pe noul drum al ascult?rii de Hristos? Este harul lui Dumnezeu, care vine la tine. Mai întâi, acest har te viziteaz? rar. Atunci când, rugându-te, vei sim?i un fior de o clip? trecându-?i prin inim?, ca o bucurie inefabil?, atunci când, îngenuncheat fiind, vei sim?i o duio?ie inexplicabil? în suflet ?i o nevoie imperioas? de a plânge, s? ?tii c? te viziteaz? Harul. St?ruie?te, prietene, ?i Harul va veni mai des, tot mai des, pân? te va locui permanent. Atunci vei cunoa?te starea de har continu? ?i pacea interioar?, a c?rei surs? este iertarea acordat? de Hristos ?i care se preface într-o bucurie spiritual? iradiind invizibil prin to?i porii fiin?ei tale. ?i vei cunoa?te fericirea de a fi iertat ?i de a ierta. C?ci via?a noastr? este dur? atâta vreme cât materia reprezint? cerul ?i p?mântul nostru, iar duhul nostru r?mâne orb atâta vreme cât ateismul este religia noastr?. ?i dac? exist? totu?i ceva care te salveaz?, prietene, chiar în perioada chem?rii tale la Hristos, înainte ca sufletul t?u s? fi fost inundat de lumina credin?ei, acel ceva este bucuria de a ierta ?i a fi iertat. "La vie en commun est dure. Il faut savoir se faire pardonner" (Via?a în comun este dur?. Trebuie s? ?tii s? te faci iertat.). Nu numai s? ier?i, ceea ce ?i-ar oferi satisfac?ia orgolioas? a bun?t??ii, ci s? ?tii s? te faci iertat, ceea ce este echivalentul absolut al umilin?ei [smereniei].
Îmi amintesc c? ?i-am vorbit despre Iisus ?i despre Biserica Lui ca despre o institu?ie sfânt?, ca despre o realitate spiritual? pe pragul c?reia te afli de mult. Dar abia acum ai reu?it s? rupi zecile de fire invizibile ale unor concep?ii care te tr?geau înapoi. ?i-am vorbit despre bisericile pres?rate pe p?mântul acestei ??ri, pe care c?lc?m cu picioare vesele sau îndurerate, ?i ?i-am ar?tat c? am rezistat prin veacuri de umilin??, dar ?i de slav?, prin credin?a noastr? ortodox? indestructibil?. C? dragostea de p?mânt ?i leg?tura de sânge ?i de limb? s-au exprimat în istoria vie, adev?rat?, prin bisericile ridicate de voievozi ?i de pârc?labi - liter? de piatr?, pe care vremea nu o poate ?terge. Iar dac? acum vedem o biseric? d?râmat?, pentru ca în locul ei s? se ridice o cârcium?, spunem: "NU!", cu toat? durerea sufletului nostru, împotriva celor ce cred c? d?râmând biserici ?i interzicând - în pres?, în ?coli ?i în inimi cuvântul lui Dumnezeu, L-au desfiin?at pe Acela din a C?rui mil? tr?im ?i dur?m. ?i-am vorbit de libertatea ta în Hristos ?i despre cum trebuie s-o folose?ti. ?i-am ar?tat c? mineralele nu cunosc nici moarte, nici via??, decât prin analogie, ci numai starea de fapt; c? animalele cunosc via?a ?i moartea, dar incon?tient; dar tu, tinere, omule, cuno?ti ?i moartea ?i via?a ?i, mai presus de ele, învierea, oricât ?i s-ar fi interzis s? crezi în ea. C?ci Hristos te-a chemat la îndumnezeire. Nu la condi?ia de simpl? vie?uitoare, nici m?car la simpla condi?ie de om, ci te-a ridicat deasupra condi?iei umane, când a zis: "P?rinte, voiesc ca unde sunt Eu, s? fie împreun? cu Mine ?i aceia pe care Mi i-ai dat" (Ioan 17, 24). Acestea sunt lucrurile pe care ?i le-am spus, tân?rul meu prieten, ?i multe asemenea, cu toate cuvintele lui Hristos. ?i pentru aceasta m-au urât fra?ii mei, iar ?ie ?i s-a interzis s? vii s? m? ascul?i; ?ie, care însetai dup? cuvântul lui Dumnezeu ?i care voiai s? ?tii dac? e?ti condamnat total sau ai fost ales de cineva pentru un destin mult mai înalt, pentru înviere. ?i s-au închis por?ile ?i ?i s-au ridicat în fa?? ziduri de opreli?ti.
?ie, care scriai într-una din scrisorile tale c?ci orice scrisoare de la unul dintre voi v? exprim? pe voi to?i - despre pornirea voastr? de a c?uta ceea ce transcede materia, de a dep??i imanentul ast?zi zeificat, despre toat? n?dejdea voastr? de a p??i pe calea adev?rului ?i despre bucuria de a-L fi întrez?rit pe Cel ce Însu?i este Adev?rul, Calea ?i Via?a. Îmi scriai cu câteva zile în urm?: "Ce bucurie s? auzi vorbindu-se despre Dumnezeu ?i despre lume, alta decât cea a materiei, de la o catedr? laic? ?i de c?tre un profesor laic! Era un vis în care nu putea crede. ?i s? în?elegi c? omul acela laic era iluminat de un duh de credin?? pe care nu-l f?cea cunoscut nu numai prin cuvinte, ci ?i prin toat? lumina care iradia din fiin?a lui. De aceea, aproape c? v? invidiez pe voi, teologii, care ?ti?i ?i cunoa?te?i ?i tr?i?i ceea ce noi nu cunoa?tem ?i nu ?tim, dar spre care întreaga noastr? fiin?? aspir?"… Sau tu, tinere profesor de 35 de ani, care spuneai: "Mi-am petrecut to?i anii ace?tia de înv???mânt sco?ând cu bâta elevii din biserici. Acum îns? am în?eles ce-i aducea acolo ?i de ce reveneau la biseric?, iertându-m?. În?eleg acum c? dac? voi, ni?te copii din anul întâi de Seminar, crede?i atât de tare ?i ?ti?i atâtea lucruri despre adâncurile fiin?ei umane ?i despre o lume pe care eu am interzis-o elevilor mei, eu trebuie s? cred mai mult decât voi". Nu ne amintesc oare aceste cuvinte de convertirea lui Pavel de pe drumul Damascului? C?ci, dac? admitem cu Albert Camus, c? fiecare om trece m?car o dat? în via?? prin Muntele M?slinilor, tot a?a trebuie s? admitem c? fiecare dintre noi experimenteaz? o dat? drumul Damascului, când glasul lui Iisus r?sun? ?i pentru noi: "Saule, Saule de ce M? prigone?ti?… Greu î?i este s? izbe?ti cu piciorul în ?epu??!" (Faptele Ap. 9, 4-5). Nimeni nu este scutit de suferin??. Dac? suferim, suferin?a s? fie întru Hristos; dac? iert?m, s? iert?m pentru Hristos! Dar adev?rul s? ne stea în fa?? totdeauna. "Adev?rul înaintea p?cii", cum îmi spunea un student de la Politehnic?, auditor al acestor "?apte cuvinte c?tre tineri"; ?i s? în?elegem prin "pace" nu pacea lui Hristos de la Ioan 14, 27-29 , nici r?stimpul între dou? r?zboaie, cum îi pl?cea s? spun? lui Nicolae Titulescu, ci acea comoditate sufleteasc? ?i material? pentru care c?lc?m în picioare principiile ?i dreptatea, acea stare de toleran?? care ne ajut? s? ne culc?m în fiecare sear? cu un compromis în inim? ?i s? ne trezim cu un compromis nou sub pern?. ?i acum voi citi declara?ia unui student de la Teologie, în leg?tur? cu aceste "?apte cuvinte".
Pentru c? s-au luat astfel de declara?ii scrise, la Institutul Teologic, for?ându-se mâna ?i con?tiin?a. Se ?tie ce înseamn? o declara?ie scris?, ce surs? de team? ?i de teroare [poate constitui ea], a?a cum s-a întâmplat în câteva cazuri. Din num?rul declara?iilor date am ales una, pentru c? este mai limpede (nu mai dreapt?, c?ci toate sunt la fel de drepte): "…declar c? în ziua de miercuri, 12 aprilie a.c., la orele 21, am audiat
În privin?a con?inutului predicilor, m? declar întru totul de acord cu ideile expuse de p?rintele profesor, care nu face decât s? priveasc? realist ?i lucid problemele ce se cer privite astfel, respectând strict înv???turile Bisericii Ortodoxe. P?rintele profesor Gh. Calciu mi-a fost profesor mai mul?i ani la Seminarul Teologic din Bucure?ti, al c?rui absolvent sunt, ?i a contribuit în cea mai mare m?sur? la formarea noastr? ca elevi ?i adev?ra?i slujitori ai Domnului Hristos ?i ai Bisericii neamului". Oare trebuie s? mai adaug ceva? Poate doar omagiul meu pentru acest curaj al studentului respectiv ?i al vostru, al tuturor celor care, c?lcând peste instinctul de conservare, a?i pus "adev?rul înaintea p?cii" ?i a?i venit aici; sau poate bucuria pe care mi-au f?cut-o celelalte declara?ii, scrise sau verbale, ca ?i prezen?a voastr? în aceast? biseric?; sau poate, în sfâr?it, umilin?a mea c? sunte?i buni ?i Îl iubi?i pe Iisus mai mult decât pe mine, c?ci, chiar f?r? s? fi?i slujitorii Lui, nu a?i pregetat s? sacrifica?i comoditatea voastr? pentru a veni s? v? exprima?i dragostea de Dumnezeu. S? ne rug?m pentru to?i fra?ii no?tri care ne iubesc ?i care ne ur?sc pe noi, care ne-au f?cut bine ?i r?u, care ne-au iertat sau nu ne-au iertat. Noi toate s? iert?m tuturor! Voi încheia, tinere prieten, acest ultim "Cuvânt" cu o spicuire din "Cuvântul" Sfântului Ioan Gur? de Aur care se cite?te în noaptea Învierii în toate bisericile ortodoxe, c?ci vin Pa?tile, Ziua Învierii ?i bucuria noastr?, a tuturor. Atunci ve?i afla c? Hristos a înviat ?i c? noi to?i vom învia.
Când spun c? ve?i afla, în?eleg c? inima ?i sufletul vostru va descoperi plenar aceast? certitudine care era de mult în voi ?i în virtutea c?reia sunte?i aici. "…De a lucrat cineva din ceasul întâi, s?-?i primeasc? ast?zi plata cea dreapt?; de a venit cineva în ceasul al treilea, mul?umit s? pr?znuiasc?; de a ajuns cineva în ceasul al ?aselea, s? nu se îndoiasc? nicidecum, c?ci cu nimic nu va fi p?gubit; de a întârziat cineva pân? în ceasul al nou?lea, s? se apropie, nicidecum îndoindu-se; de a ajuns cineva în ceasul al unsprezecelea, s? nu se team? din pricina întârzierii, c?ci darnic fiind St?pânul, prime?te pe cel din urm? ca pe cel dintâi, odihne?te pe cel din al unsprezecelea cea ca ?i pe cel ce a lucrat din ceasul întâi. Pentru acesta intra?i to?i în biserica Domnului vostru; ?i cei dintâi, ca ?i cei din urm? lua?i plata. Înviat-a Hristos ?i îngerii se bucur?. Înviat-a Hristos ?i via?a st?pâne?te. Înviat-a Hristos ?i nici un mort nu mai este în groap?". V-am citit aceste rânduri ca s? le ?ti?i. V-am citit acest "Cuvânt", fiindc? vine S?pt?mâna Patimilor, în fa?a c?reia tot glasul amu?e?te. V-am citit acestea, ca s? afla?i c? dac? în zilele care urmeaz? vom tr?i în duh ?i în carne calvarul lui Hristos, pe culmea Golgotei ne a?teapt? Iertarea ?i Învierea. V-am citit aceste adev?ruri, ca s? v? aminti?i c? neamul acesta românesc urc? de veacuri Golgota istoriei, ref?când neîncetat, în spirit, drumul lui Iisus ?i anticipând, prin credin??, aceast? înviere pe care tu, prietenul meu, fratele nostru, al tuturor, o aduci ca pe o f?clie arzând în inima ta.
